marți, 9 decembrie 2008

Scrisoare către Moş Crăciun


Dragă Moşule,


Îţi scriu pentru prima dată, pentru a-ţi mulţumi că întotdeauna mi-ai luminat noaptea de ajun cu multe cadouri,care mai de care mai diverse chiar dacă nu am meritat întotdeauna , ai adus mie şi familiei mele armonia de care aveam nevoie.Anul acesta am o rugăminte mai specială,să zicem aşa, vreau să am alături în această sărbătoare magică toate persoanele dragi mie, care vor fi departe...să împărtaşim toate bucuriile acestor sărbători....

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Turnul si manastirea Golia



Golia este o mănăstire importantă în oraşul Iaşi, numită după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor al edificiului ecleziastic. Actual, hramul mănăstirii este "Înălţarea Domnului". Mănăstirea, este de asemenea un important centru cultural,adăpostind Institutul Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, precum şi o atracţie turistică pe harta Iaşiului.


Aşezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreaţă tipic medievală. Despre vechea biserică, de care este legat numele familiei Golia, nu se ştiu prea multe date cu privire la arhitectură, cert fiind faptul că a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Actuala biserică a lui Vasile Lupu, refăcută între anii 1650-1653 şi terminată în 1660 de fiul său Ştefăniţă, se deosebeşte în totalitate de specificul bisericilor ortodoxe moldoveneşti, atât ca formă de construcţie cât şi ca arhitectură. Biserica actuală reprezintă o îmbinare de stiluri, îndeosebi gotic şi bizantin, construcţie realizată într-un moment de realizare a Renaşterii târzii în Principatele Române. Planul exterior este rectangular, cu ziduri înalte, care se spijină pe epifaştri, de factură corintică, de peste 12 metri înălţime, ancoraţi într-o cornişă.
Cornişa este depăşită de o compoziţie unică, acoperişul fiind străjuit de şapte turle, unicat ca model, dar diferenţiate între ele, ceea ce atestă, supoziţia că au fost realizate treptat, în etape diferite, influenţate şi de restaurări.Înălţimea totală a bisericii este de circa 30 de metri, lungimea de 30 de metri şi lăţimea de 13 metri.Accesul spre biserică se realizează printr-un pridvor, în partea de apus, prevăzut cu două uşi laterale, spre nord şi sud. Interiorul este de factură bizantină, trilobat: pronaos, naos şi altar. Deasupra pridvorului se află cafasul, care lasă vederea să treacă spre pronaos pe sub arcade, impunătoare prin forma lor. Trecerea dinspre pronaos spre naos se realizează printre două coloane puternice, de asemenea cu arcade pe trei spaţii, formate împreună cu zidurile laterale, iar la partea superioară apare un zid despărţitor, amintind vechiul stil. În partea de început, naosul cuprinde un spaţiu, specific unei camere tombale, dat fără o destinaţie ulterioară în acest sens, mormintele, cu personalităţi mai de seamă, fiind poziţionate în pronaos. În a doua sa parte naosul se lărgeşte făcând loc celor două abside, care dau forma de cruce, tipic ortodoxă, pentru interior.
Mănăstirea este înconjurată de un zid înalt, prevăzut la colţuri cu turle ridicate în 1667 şi un turn-clopotniţă refăcut la 1900.





Inalt de 30 de metri, cu 120 de trepte pe care trebuie sa le urci pina ajungi la galeria superioara, turnul Goliei era, pina acum citeva zeci de ani, unul dintre cele mai inalte puncte de pe harta arhitectonica a Iasului. Dar, chiar depasit de cladirile mai noi, el a ramas unul dintre locurile de unde poti privi, de sus, Iasul. Iar perspectiva pe care ti-o ofera face sa merite escaladarea celor 120 de trepte circulare. Punct de observatie pentru pompieri Turnul Goliei a fost ridicat odata cu manastirea pe care o strajuieste, prin 1546, cind logofatul Ioan Golia, care i-a dat si numele, a inceput constructia unei biserici la marginea, pe atunci, a Iasului. Domnitorul Vasile Lupu si fiul sau, Stefanita, au continuat ctitoria ecleziastica, ceea ce s-a pastrat pina azi din biserica si din zidul imprejmuitor fiind construit intre 1649--1660. La data ridicarii asezamintului, Golia era cam la marginea tirgului Iasilor, fapt ce explica grosimea zidurilor, menite sa serveasca pentru aparare, si turnul impunator de la intrare. Inaltimea acestuia permitea observarea de la mare departare a dusmanilor, dar mai impunea si respect. Paul de Alep a scris, de exemplu, la 1653, ca "nu exista, nici in Moldova, nici in alta parte, un turn mai inalt si mai maret". In 1890 turnul era chiar mai inalt decit acum, iar la partea lui superioara se afla un balconas, in care marsaluia, in fiecare zi, un pompier. N.A. Bogdan scria in monografia sa dedicata Iasului ca "in acest turn s-a instalat un post de pojarnici (pompieri), care veghea asupra focurilor ce se intimplau in oras, si, la caz de primejdie, nu numai ca suna din trivoga de alarma, dar se tragea si clopotul cel mare, dogit tare in ultimii ani, vuiet lugubru ce punea in miscare pe toti cetatenii". Pentru ca focul era cel mai mare dusman al edificiilor la acea vreme. Turnul Goliei s-a mai impus istoric si prin altceva. Tot de aici, se zice, Petru cel Mare al Rusiei ar fi admirat panorama Iasului, impreuna cu prietenul sau, carturarul Dimitrie Cantemir, in timpul vizitei tarului prin capitala Moldovei. Numele Goliei este legat si de acela al scriitorului Ion Creanga, care a locuit o vreme in incinta. Inainte de a trage cu pusca in ciorile de pe acoperis si de a fi raspopit. Turnul Goliei, azi "Turnul aproape florentin", cum il numea arhitectul G.M. Cantacuzino, este una dintre acele stravechi constructii care au rezistat trecerii timpului. Construit din piatra marunta peste piatra, avind forma circulara, turnul isi respecta si azi destinatia initiala, strajuind manastirea de calugari Golia. Nu impotriva dusmanilor, care acum nu mai ataca cu arme, ci impunind respect celor aflati prin preajma locului, doar in trecere, intre doua tramvaie sau care vor sa viziteze manastirea. Urcind cele 120 de trepte inguste, dispuse circular pe un stilp imaginar din piatra, ai impresia ca urci intr-un castel medieval. Cam pe la jumatatea urcusului poti face un scurt popas, sa-ti tragi sufletul, pe o mica platforma, apoi continui pina in virf. Ajungi pe o terasa circulara, cu ferestre false, arcuite, in camera clopotelor. Clopote uriase, patinate de trecerea veacurilor, dar care, continuindu-si menirea, anunta fiecare slujba religioasa. Alaturi de ele se afla o toaca, sunetul ei atit de special chemind lumea la vecernie. Privind in jur prin falsele geamuri, o perspectiva deosebita se arata ochiului. Verzile dealuri ale Ticaului intr-o parte, Tirgu Cucului chiar in fata, iar privirea iti aluneca pina inspre valea Bahluiului. Nici buza dealului Copoului nu e chiar atit de departe, doar citeva constructii-cutie de chibrituri obtureaza perspectiva. Din turnul Goliei, prezentul se impleteste cu istoria.