duminică, 21 martie 2010

Tratamentul cu celule stem - noi sperante in medicina

Descoperirea metodelor de izolare si cultivare a celulelor stem in 1998 a adus o noua speranta cercetatorilor si medicilor din lumea intreaga. Acestia cred ca, in viitor, tratamenul cu aceste celule va putea vindeca boli grave, considerate incurabile in ziua de azi.

Celulele stem sunt progenitori nediferentiati care au abilitatea de a se divide si dezvolta intr-o multitudine de alte tipuri de celule inalt specializate care sunt capabile sa formeze tesuturi. Ele ar putea fi folosite in viitor pentru repararea diferitelor structuri specifice sau pentru cresterea de organe.
Sursele de celule stem pot fi : organismul adult, celulele embrionare, celulele canceroase sau de la nivelul cordonului ombilical.

Celulele stem din organismele mature sunt celule nediferentiate gasite la nivelul diferitelor tesuturi si care de obicei sunt celule multipotente. Sunt mai corect denumite celule stem somatice pentru ca se pot gasi si la copii si la nivelul cordonului ombilical. O categorie aparte a atras atentia cercetatorilor: celulele numite spore-like. Sunt prezente in toate tesuturile si par a fi capabile sa supravietuiasca perioade lungi de timp in conditii severe de mediu.

Celulele stem embrionare sunt celule obtinute dintr-un embrion uman in faza timpurie a diferentierii (numit si blastocit, embrion ce este format din 50-150 de celule). Aceste celule sunt pluripotente. Cercetarile ce necesita celule embrionare umane sunt controversate, pentru ca, de obicei, pentru a initia o linie celulara cu celule stem este nevoie de distrugerea unui embrion.

Celulele stem canceroase apar prin transformarea maligna a celulelor stem adulte si par a fi sursa unor tumori, fiind responsabile si de metastazele si recaderile bolii. Rolul celulelor stem in etiologia diferitelor tumori se afla sub investigatii intense.

Istoria transplantului de organe si tesuturi in Romania

Primele incercari de transplant de organe in Romania dateaza inca de la inceputul secolului XX si se datoreaza doctorului Florescu care, lucrand in cadrul laboratorului de chirurgie experimentala al Facultatii de Medicina din Bucuresti a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operatiile nu au fost incununate de succes, iar Dr. Florescu a considerat ca aceasta se datoreaza unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau pana la urma necrotici), motiv pentru care a incercat diferite locuri din organism pentru transplant in speranta ca va gasi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a intamplat, desigur, si experimentele au fost abandonate.

In 1958 Prof. Dr. Agrippa Ionescu realizeaza primul transplant de piele intr-un cadru spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. In a doua jumatate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timisoara si Dumitru Popescu-Falticeni impreuna cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenta Floreasca Bucuresti, efectueaza transplant experimental de ficat.

Primul transplant reusit al unui organ solid din Romania la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, in februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator in viata (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timisoara de o echipa condusa de Prof. Dr. Petru Dragan. Pana in decembrie 1989 se efectueaza doar transplanturi de rinichi si acestea intr-un numar relativ redus.
In anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din Romania, de catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judetean Cluj-Napoca (devenita ulterior Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca).
Este de mentionat, in mod deosebit, congresul din anul 2000 (Bucuresti - Hotel Intercontinental) cand, la deschiderea lucrarilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, in care, pe de o parte, si-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedati in moarte cerebrala, iar pe de alta parte a sustinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru crestini

Reguli de administrare al antibioticelor

Multe persoane nu stiu ca antibioticele pot crea si aspecte secundare. Doza se recomanda in functie de virsta, greutate sau alte afectiuni pe care le are acel pacient. Unele antibiotice nu sint recomandate in cazul bolnavilor care iau anumite medicamente pentru afectiuni cardiace, de exemplu.

Foarte important este si un alt aspect: flora microbiana, odata cu un tratament indelungat cu antibiotice, este afectata. De aceea, e bine ca aceasta sa fie protejata de o vitamina din complexul B.

Deci, concomitent cu administrarea tratamentului cu antibiotice, trebuie luate si vitamine din complexul B. Acestea pot fi inlocuite si cu un iaurt sau un pahar cu lapte, inghitite cu putin timp inainte de administrarea antibioticului. Ele actioneaza ca un pansament gastric si protejeaza flora microbiana. Altfel se poate ajunge uneori la candidoze pe tot traiectul gastrointestinal pina in traiectul genital. In urma tratamentului indelungat cu antibiotice, foarte frecvent din cauza afectarii florei microbiene - apare candida - o ciuperca de care scapi foarte greu. Aceasta este foarte dureroasa - daca a afectat regiunea bucala, nici nu poti minca de durere. De aceea, pentru a preveni aparitia candidei, in unele cazuri medicii recomanda odata cu tratamentul antibiotic si un antimicotic.

Acestea sint si motivele pentru care este cel mai indicat sa luam antibiotice numai in urma unui consult, prescrise de medicul de familie sau medicul specialist.
Reguli de care este bine sa tineti cont atunci cind dati medicamente copiilor

* Cititi cu atentie numerele din instructiunile de administrare pentru a nu dubla sau injumatati din graba doza corecta. Cind sinteti grabiti, este usor sa confundati "1/2" cu "2" si invers.

* Nu administrati medicamente in doze concentrate destinate bebelusilor, unui copil mai mare (in special picaturi pentru copii care contin acetaminofen). Aceste picaturi sint in general mai puternice decit picaturile destinate copiilor putin mai mari.

* Trebuie sa cunoasteti greutatea precisa a copilului dumneavoastra, deoarece dozele de medicamente comune (si chiar de antibiotice prescrise) pentru copii sub 2 ani sint bazate pe greutatea copilului si nu pe virsta acestuia. Ar fi util ca in dulapiorul cu medicamente sa pastrati o hirtie pe care sa fie trecuta greutatea precisa a copilului. In caz ca cele mai recente cintariri ale copilului sint vechi de citeva saptamini, le puteti folosi pe cele de la ultima vizita la medic. O alta posibilitate ar fi sa va cintariti cu copilul in brate pe un cintar obisnuit de baie si apoi sa scadeti din greutatea totala greutatea dumneavoastra.

* Agitati sticlutele cu medicamente lichide inainte de a le administra copilului, daca acest lucru este mentionat in instructiunile de administrare. In acest fel sinteti siguri ca toate ingredientele sint uniform distribuite si copilul nu va primi prea mult sau prea putin din aceste ingrediente.

* Nu confundati "lingurita" (in engleza cu prescurtarea tsp sau t) cu "lingura" (in engleza cu prescurtarea TBSP sau T), caci "nu exista nici un medicament din care copilul dvs. sa aiba nevoie de o lingura intreaga" Deci, pentru copii nu ginditi dozele in linguri, ci in lingurite.

* Nu faceti aproximari ale dozelor prescrise, in caz ca seringa sau pipeta nu sint calibrate la dozele prescrise. Daca seringa/pipeta nu este gradata in unitatile prescrise pe instructiunile medicamentului, este mai bine sa folositi o masura gradata si pentru viitor sa cumparati o seringa/pipeta gradata in mod corespunzator. Nu uitati ca 1 ml (mililitru) a 1 cm3 (centimetru cub).
* Aceste reguli, mai ales cele privind dozajul si respectarea modului de administrare a medicamentelor, trebuie aplicate si cind este vorba de tratamentul aplicat unui adult.

Vaccinarea copiilor

Controversa amara in legatura cu vaccinarile, dusa in interiorul profesiei medicale, nu a scapat atentiei presei. Un numar din ce in ce mai mare de parinti refuza vaccinarea copiilor lor, suportand sanctiunile legale in consecinta. Parintii ai caror copii au suferit vatamari ireversibile dupa vaccinare nu se mai resemneaza cu situatia si intenteaza actiuni in justitie impotriva producatorilor de vaccinuri sau a medicilor care au administrat vaccinul. Unii producatori au stopat productia de vaccinuri, iar cei care inca le produc, extind an de an lista contraindicatiilor vaccinarii.

Existenta vaccinarilor obligatorii face ca pacienti care altfel n-ar avea nici un motiv sa se prezinte la pediatru, sa fie obligati sa vina periodic doar pentru vaccinare; astfel, vaccinarile au devenit “painea si cutitul” practicii pediatrice. De aceea, pediatrii vor continua sa apere pana la moarte conceptul de vaccinare obligatorie.
Ca parinte, numai dvs. puteti decide daca sa refuzati vaccinarea copilului dvs. sau sa riscati acceptand-o. Dati-mi voie sa va indemn ca, inainte de a va vaccina copilul, sa va inarmati cu informatiile despre riscurile potentiale si beneficiile vaccinarii si sa-i cereti pediatrului sa va argumenteze vaccinarile pe care le recomanda. Daca hotarati ca nu doriti sa va vaccinati copilul, dar legea statului in care locuiti spune ca trebuie, scrieti-mi si va pot oferi sugestii despre cum va puteti redobandi libertatea de a alege.

Influenta drogurilor asupra adolescentilor

Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor „iniţiaţi”, îi fac pe aceştia să nu ia în considerare riscurile la care se expun. O altă cauză este presiunea grupului ; în funcţie de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să ştii cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică.
Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a şcolii.
Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulţi încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine, de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” .